01
Dec
10

1 Decembrie 1918

Starea de spirit şi condiţiile social-economice din Transilvania anului 1918 anunţau că „înfăptuirea întregirii neamului românesc e pe cale de a se îndeplini”. În toamna anului 1918, fruntaşii mişcării naţionale a românilor transilvăneni promovează ideea convocării unei Adunări Naţionale, care să constituie expresia voinţei de unire a Transilvaniei cu România.

La 3 octombrie 1918 se constituia la Paris Consiliul Naţional pentru Unitatea Românilor, din care făceau parte, printre alţii, Take Ionescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, organism care exprima conştiinţa unanimă a românilor transilvăneni aflaţi sub jugul monarhiei austro-ungare şi care era însărcinat „să stabilească raporturile necesare colaborării cu Puterile Aliate”.

Speranţele liderilor luptei naţionale a românilor transilvăneni au fost răsplătite de manifestările de solidaritate dovedite de Puterile Aliate. Astfel, ministrul de externe francez, în numele Guvernului Republicii Franceze, asigura Consiliul Naţional pentru Unitatea Românilor că „poate conta pe deplinul ei concurs”, iar guvernul britanic, prin ministrul său de externe, care, apreciind Consiliul drept „singurul organism care poate reprezenta în acest moment întreaga naţiune română, îl înştiinţa pe Take Ionescu, preşedintele Consiliului, la 11 noiembrie 1918, că „voi fi deosebit de mulţumit că intru în relaţii cu un organism care reprezintă opinia publică românească şi care s-a constituit sub preşedinţia unui om care nu şi-a pierdut niciodată încrederea în apărarea fundamentală a aspiraţiilor juste ale poporului român”.

Nici guvernul italian nu era mai prejos, acesta angajându-se să dea „întregul său sprijin pentru dobândirea şi garantarea tuturor drepturilor politice şi teritoriale ale poporului şi naţiunii române”.

Către sfârşitul anului 1918, lupta naţională a românilor transilvăneni a intrat într-o fază decisivă. La 31 octombrie s-a constituit, la Arad, Consiliul Naţional Român Central, drept „unicul for care reprezenta voinţa poporului român”, format din câte 6 reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şi ai Partidului Social-Democrat.

Pe întregul teritoriu al Transilvaniei s-au format consilii regionale locale şi gărzi naţionale. Starea de spirit naţională era una foarte puternică, aveau loc manifestări naţionale-culturale, politice, sindicale – în favoarea dreptului la autodeterminare al popoarelor.

Marea Adunare Naţională, simbol al afirmării hotărâtoare a poporului de a-şi decide singur soarta, a fost convocată pentru ziua de 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia.

La 20 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central lansează manifestul-protest „Către popoarele lumii”, care reprezinta, pe de o parte, un puternic act acuzator al politicii duse de „guvernul opresor”, dar şi de exprimarea fără echivoc a drepturilor inalienabile ale românilor transilvăneni de a-şi hotărî destinele conform propriilor interese, pe de altă parte.

Voinţa de unitate naţională şi statală grăbea marele plebiscit naţional de la Alba Iulia. Ziarul „Unirea” din 28 noiembrie 1918, în apelul intitulat „Veniţi la Alba Iulia”, scria, printre altele: „Veniţi cu toţii la Marea Adunare Naţională care se va ţine la 1 decembrie în Bălgradul lui Mihai Viteazul. Veniţi cu miile şi cu zecile de mii. Lăsaţi pe o zi grijile voastre acasă căci în această zi vom pune temelia unui viitor bun şi fericit pentru întreg neamul nostru românesc. Veniţi şi juraţi că nedespărţiţi vom fi şi uniţi rămânem de aici înainte cu fraţii noştri de pe tot cuprinsul pământului românesc”.

Începând încă din ziua de 27 noiembrie la Alba Iulia sosesc neîntrerupt delegaţii pentru Marea Adunare Naţională. Trenurile erau împodobite cu mlădiţe verzi de brad şi cu drapele naţionale Pe întreg parcursul drumului spre Alba Iulia nu conteneau chiotele de bucurie şi cântecele patriotice „Deşteaptă-te române”, „Pe-al nostru steag e scris unire”, „Treceţi batalioane”, „Hai să dăm mână cu mână”, „Ardealul ne cheamă” etc.

La Alba Iulia au sosit 1.228 de delegaţi, aleşi atât în circumscripţiile electorale din toate judeţele Transilvaniei, cât şi delegaţi ai tuturor organizaţiilor politice, economice, culturale, religioase, militare şi sportive româneşti de pe întreg teritoriul Transilvaniei.

Erau la Alba Iulia corifeii luptei naţionale a românilor transilvăneni: Gheorghe Pop de Băseşti, Ştefan Cicio-Pop, Vasile Goldiş, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, dr. Petru Groza ş.a.

În dimineaţa zilei de 1 decembrie 1918, zi de iarnă, deşi cădeau fulgi de zăpadă, oraşul Alba Iulia, de la gară până în vârful cetăţii, era ticsit de mulţime, au relatat martorii oculari. Soseau mereu trenuri încărcate cu ţărani şi şoselele erau împânzite de căruţe, călăreţi şi pietoni.

Cei 1.228 de delegaţi întruniţi în Catedrala de la Alba Iulia, constituiţi în Adunarea Naţională reprezentativă a românilor transilvăneni, au adoptat în unanimitate Declaraţia de Unire cu ţara – în 9 puncte -, prezentată de Vasile Goldiş.

Primul articol are următorul conţinut: „Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, demonstrează unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”.

Vestea adoptării Declaraţiei a declanşat un entuziasm fără margini în rândul celor peste 100.000 de români adunaţi pe platoul din jurul catedralei, veniţi din toate colţurile Transilvaniei.

Se înfăptuia, astfel, visul de veacuri al unui popor, UNIREA într-un singur stat. Unirea Transilvaniei cu România încheia, de fapt, procesul prin care, în acelaşi an, 1918, şi basarabenii şi bucovinenii reveneau la patria mamă.

Încheiem intervenţia noastră evocatoare prin prezentarea gândului unuia dintre participanţii la eveniment, Ilie Cristea, exprimat în acele momente incandescente: „Generaţiile care au să vie după noi vor pricepe ele oare agitaţia înălţătoare a acestor zile istorice? Trăim clipe care ni se par perle şi am vrea să le eternizăm pentru toate timpurile ce au să vie”. 

Pricepem, oare, astăzi, vibraţia înălţătoare a acelor zile istorice? Las fiecărui român libertatea să reflecteze.

articol preluat de pe www.viata-libera.ro

 
Anunțuri

0 Responses to “1 Decembrie 1918”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: